Transmiterea agenţilor patogeni

Agenţii patogeni sunt transmişi în exclusivitate de către femele, în timp ce acestea se hrănesc cu sânge. Din acest sânge, femelele îşi procură proteinele, indispensabile pentru producerea de ouă. Ţânţarii masculi se hrănesc cu nectar şi alte lichide dulci ale plantelor.

Femelele de ţânţar simt „donatorul de sânge” cu ajutorul unui aparat senzorial complex. Ele sunt atrase de bioxidul de carbon expirat şi de mirosurile corporale. Ţânţarii urmăresc mirosul gazdei până când ajung la sursă. În apropierea acesteia, vizualizarea şi căldura corporală joacă un rol suplimentar în găsirea gazdei. După ce au găsit o gazdă, femelele ţânţar se hrănesc cu substanţele de care au nevoie pentru a produce ouă. Prin intermediul trompei ţânţarul injectează saliva care previne coagularea sângelui.

În timpul hrănirii, ţânţarul poate prelua şi transmite diferiţi agenţi patogeni (virusuri, bacterii, paraziţi mono- sau multicelulari).

Ţânţarul este gazda intermediară a parazitului Dirofilaria immitis, care produce afecţiuni cardiovasculare la câine şi pisică, dirofilarioza câinelui şi a pisicii. Ţânţarul absoarbe microfilarii de la animalul bolnav o dată cu sângele din care s-a hrănit. În funcţie de temperatura mediului microfilariile se dezvoltă timp de 12 – 40 zile în corpul ţânţarului. După această perioadă de dezvoltare larvele de Dirofilaria immitis sunt transmise de ţânţar prin salivă câinelui sau pisicii.

Ţânţarii au rol important în transmiterea dirofilariozei la câini.