Puricii

Puricii sunt ectoparaziţi hematofagi foarte răspândiţi care parazitează mamiferele (ocazional şi omul) şi păsările. Ei produc prurit şi diverse leziuni ale pielii.

Sunt încadraţi în ordinul Siphonaptera care cuprinde peste 2000 de specii. În general puricii sunt specifici unei anumite gazde; la câine şi pisică sunt prezenţi puricii din genul Ctenocephalides respectiv: Ctenocephalides canis – la câine şi Ctenocephalides felis – la pisică.

Ştiaţi că puricii adulţi din genul Ctenocephalides pot supravieţui fără hrană chiar şi două luni?

Incidenţa puricilor la câine este maximă spre sfârşitul verii. Iarna, puricii nu pot supravieţui în aer liber, dar în spaţiul încălzit al locuinţei se pot înmulţi pe parcursul întregului an.

Alimentul de bază al puricilor adulţi este sângele gazdei. Muşcătura puricelui produce mâncărime,o senzaţie de disconfort şi uneori leziuni ale pielii. Puricele este gazdă intermediară şi pentru alţi paraziţi, cum ar fi Dipylidium caninum.
La unii căţei, dar şi la pisici, prin muşcătura de purice se produce o reacţie alergică cutanată, cunoscută sub numele de dermatita alergică la purici, factorul alergizant fiind saliva puricelui, pe care acesta o inoculează gazdei în timpul hrănirii.Pe animalul infestat masiv, în zonele cu blana mai puţin deasă , micii paraziţi maro pot fi văzuţi chiar şi cu ochiul liber. O altă dovadă a existenţei paraziţilor sunt excrementele acestora ce apar sub forma de grăunţe maronii în blana animalului.